După cum la miezul nopţii a fost din Egipt ieşirea,
Tot aşa la miezul nopţii va fi şi la cer răpirea.
Când priveşti spre oglindirea şi spre cei dintâi eroi,
Îţi dai seama că întocmai se va întâmpla cu noi.

Căci la miezul nopţii, iată a fost marea deşteptare,
Când a răsunat din ceruri: "Iată Mirele apare!"
Pe la miezul nopţii iarăşi, temniţa s-a descuiat,
Când solia îngerească pe apostoli i-a scăpat.

Pe la miezul nopţii Petru, de sub paza lui Irod
A fost izbăvit de mâna Veşnicului Voievod.
Şi atâtea alte versuri în aceeaşi oglindire,
Stau în Cartea Sfântă scrise despre noapte de răpire.

DOMNUL i-a vorbit lui Moise în acel Apocalips,
Şi i-a zis: "La miezul nopţii Eu voi trece prin Egipt!"
Miezul nopţii, ceas de groază, pentru egipteni urgie,
Pentru Israel, -SALVARE- Izbăvirea din robie.

Miezul nopţii deci vă prindă pe al ţării-ntreg întins,
Cu toiegele în mână şi cu mijlocul încins.
Ca să prăznuiţi serbarea cu acelaşi aluat,
Cu verdeţuri, şi cu carnea Mielului nevinovat.

Să stropiţi apoi cu sânge din acelaşi Miel jertfit,
Casele din tot ţinutul neamului israelit.
Căci în noaptea ceea solul morţii va lovi, va stinge,
Egiptean, evreu, oriunde nu va fi pe casă sânge.

"De aceea ia aminte Israele, n-am să cruţ
Când voi pedepsi cu moarte pe întâii lor născuţi!"
DOMNUL i-a vorbit lui Moise înaintea pedepsirii,
Ca să-şi pregătească oastea pentru noapte izbăvirii.

Ca să-i spună ce condiţii trebuie să-ndeplinească,
Miezul nopţii tot poporul în veghere să-l găsească.

Iată căci trecură toate cele nouă mari urgii,
Peste ape, peste oameni, peste turme şi câmpii.
DOMNUL anunţă că vine şi a zecea încercare,
Să-I cunoască toţi tăria şi puterea Lui cea mare.

Miezul nopţii e aproape, lună clară, cer senin,
Israele nu te teme! Iată îngerul divin!
Tocmai se schimbase straja, miezul nopţii a sosit,
Îngerul pe-ntâi născuţii fără milă i-a lovit.

La palat vedeai lumină, noapte plină de-ntristare,
Faraon plânge în hohot pe feciorul lui mai mare.
Auzeai de la distanţă ţipete în cartier,
Mamele plângeau pe uliţi cu privirile spre cer.

"Ce păcate ne apasă?" se-ntrebau în noaptea rece-
"Faraon nu vrea să-i lase pe israeliţi să plece!"
"Împărate dă-le drumul, nu-i opri, că dacă nu,
Va pieri întreaga ţară, vom muri şi noi şi tu!"

"Căci o mână ne apasă şi-năuntru şi afară!"
Atunci Faraon le zise: "Să plecaţi cu toţi din ţară!"
Şi se-ncolonase iute marele popor evreu,
Luând drumul spre pustie cum le spuse DUMNEZEU.

Au pornit cu toţi spre locul şi spre ţara mult dorită,
Patria de mult visată, lui Avraam făgăduită.
Aşadar la miezul nopţii a fost ceasul izbăvirii,
Oare nu va fi întocmai şi în clipele răpirii?

Oare nu vor plânge unii, cei rămaşi în cartier,
Când Biserica aleasă se va înălţa la cer?
Miezul nopţii, Pavel, Sila, au cântat înflăcăraţi,
Fără ca să-şi deie seama ei au fost eliberaţi.

Petru copleşit în noapte, de soldaţi a fost păzit,
Dar din temniţa închisă îngerul l-a izbăvit,
Miezul nopţii, cinci fecioare fără de ulei în vas,