Un fariseu il invitase
La masa pe Domnul Isus
Si Domnul, cum nu refuzase
Pe nimeni, si la el s-a dus.

Pe cand sedeau cu toti la masa,
Iata ca s-a apropiat
Incet, o biata pacatoasa
Si jos, langa Isus a stat.

Erau la masa o multime
De farisei si carturari
Si toti gandeau: "Nu se cuvine
Ca-ntre atatia oameni mari,

Intr-o asa frumoasa casa,
La un ospat asa bogat,
Sa intre orice pacatoasa!"
Chiar fariseul, suparat,

Isi zise: "Cum de-a-ndraznit oare
Asa o poama, cum e ea,
Ca printre slugi sa se strecoare
Si sa paseasca-n casa mea?

As fi putut din prima clipa
S-o cert, sa ma reped la ea,
Dar m-am gandit la ce-o sa zica
Toti cei poftiti in casa mea...

Mai bine sa n-o bag in seama,
Cum toti mesenii-au procedat!
Si-asa, imi e putin cam teama
Ca sarbatoarea mi-a stricat!"

Dar cum s-o faci neobservata,
Cand , iata, vasul ce-l purta
L-a spart cu zgomot? Dintr-o data,
Cu totii s-au uitat spre ea,

Caci s-a umplut intreaga casa
De-acel parfum de nard curat
Fiindca femeia pacatoasa
Din vas, sa curga l-a lasat

Peste picioarele trudite
Ale lui Mesia, Isus.
Apoi, cozile-i despletite
Ca pe-un stergar, ea si le-a pus

Picioarele sa i le stearga
Apoi sa i le ude iar
Cu lacrimi, care-ncep sa curga
Din ochii ei , ce plang cu-amar.

O liniste desavarsita
In incapere s-a facut.
Nimeni n-a mai putut sa zica
Nimic, chiar daca ar fi vrut!

Chiar fariseul Simon, gazda,
Isi tot zicea in mintea sa:
"Cum de-o lasa sa faca asta?
De-ar fi prooroc, n-ar accepta

Ca o femeie pacatoasa
Sa se apropie de El!
Si-o face chiar la mine-n casa!
Cu asta nu ma-mpac de fel!"

Insa Isus, stiindu-i gandul,
I-a zis: "Simone, am sa-ti spun ceva!"
"Spune!" Isus, luand cuvantul,
Zise: "Un camatar avea

Datornici, doi. Unul cinci sute,
Altul cincizeci ii datora.
Dar intamplari neprevazute
Venira, si n-au putut da

Nimic din vechea datorie.
Atunci, stapanul i-a scutit.
Deci, Simone, sa-mi spui tu Mie,
Din cei doi, care l-a iubit

Mai mult, fiindca le-a dat iertare?"
"Cel care-i datora mai mult!"
"Ai raspuns bine la-ntrebare,
Dar practic, tu cum ai facut?

M-ai invitat aici la tine,
Dar n-ai dat apa de spalat!
N-ai aratat ca-ti pare bine,
Caci sarutare nu mi-ai dat!

Dar iata ca femeia-aceasta
Picioarele mi le-a spalat
Cu lacrimi, si mai mult ca asta,
Cu parul ei mi le-a uscat!

Iar vasul scump, de alabastru,
L-a spart, pentru cinstirea Mea.
Tu crezi ca asta-i un dezastru,
Ca ti-a stricat petrecerea!

Dar Eu spun: "Ale ei pacate,
Oricat de multe a facut,
De astazi, toate sunt iertate,
Pentru ca ea a iubit mult!

Vezi tu, iubirea ce mult face?"
Apoi, femeii i-a rostit:
"Tu, fiica Mea, traieste-n pace!
Credinta ta, te-a mantuit!"

...De ai si tu poveri in viata
Si nimeni nu-ti da ajutor,
Cuvantul iti da azi povata:
Si tu ai un Mantuitor!

Vino la El cu pocainta
Si El te va elibera!
Un mic graunte de credinta
De ai, te-o binecuvanta.

Chiar daca multi privesc spre tine
Cu rautate si dispret,
Hristos murit-a pentru tine,
El a dat vietii tale pret!